Profesorii ar trebui să aibă în vedere o serie de elemente pentru a asigura acea calitate a experienței în viața școlară care să susțină valorile interculturale:

• Să asigure o organizare democratică a clasei (și a școlii) sau a grupului respectiv, care să permită fiecăruia să învețe, să se exprime, să discute, să reflecteze, să țină cont de celălalt, să își asume o serie de responsabilități;
• Să dea ocazia fiecărui elev în parte să experimenteze diferite roluri (…), să cunoască diferitele forme de a conduce, de a recepta și analiza relațiile de putere în cadrul grupului, în instituție și în societate, de a depista abuzurile și de a învăța să reacționeze la ele;
• Să urmărească locul acordat limbilor, culturilor, convingerilor etnice și religioase, competențelor fiecăruia dintre elevi, locul acordat fetelor și băieților;
• Să urmărească calitatea relațiilor dintre elevi. Se spune că, cu cât mai mulți elevi participă la interrelații, cu atât învață mai mult; gradul lor de participare depinde de prestigiul pe care elevii îl au în cadrul grupului. Acest prestigiu este determinat, printre altele, de situația socioeconomică, de etnie, de limbă, de capacitățile psihice, rezultatele școlare. Organizarea unui învățământ de grup care să determine cooperarea, asigurând fiecăruia un anumit prestigiu, pare fi o cale spre reducerea inegalităților școlare;
• Să stăpânească fenomenele de violență.

Lucian Ciolan

Multiculturalitatea face trimitere la un nivel larg, social, în care diferite grupuri socio-culturale trăiesc într-un spațiu fizic comun fără să-și propună însă în mod explicit să comunice și să coopereze, fără să stabilească în mod intenționat și planificat relații strânse de schimb și cunoaștere reciprocă. Societățile multiculturale sunt mai degrabă realități date în care oamenii care aparțin diferitor grupuri intră în contact doar întâmplător sau atunci când situațiile concrete de viață o impun. Toleranța grupurilor unul față de celălalt este una de tip pasiv; fiecare este centrat mai degrabă pe sine, ceilalți fiind considerați o posibilă amenințare pentru identitatea grupului.  În acest caz, mai multe culturi există în același mediu, fără a avea conflicte, dar și fără a derula relații permanente și consistente de schimb și cooperare.

Comunitățile interculturale sunt grupuri culturale, etnice, religioase etc. Care trăiesc în același spațiu, întrețin relații deschise de interacțiune, schimb și recunoaștere mutuală, respectând valorile, tradițiile și modurile de viață ale fiecăruia.

Interculturalitatea face trimitere la nivelul concret al individului, la experiența diversității culturale pe care acesta o trăiește în modul cel mai firesc. Contactele și schimburile între culturi nu se realizează programatic, la nivel social, ci , în primul rând, prin interacțiunile indivizilor și prin împrumuturile realizate mai întâi la nivel micro- și asimilate, acceptate mai apoi la nivelul unui grup mai larg.

Lucian Ciolan

Educația interculturală propune procese pentru a permite descoperirea relațiilor mutual și surmontarea barierelor. Are legături strânse cu alte filosofii educaționale, ca educația pentru drepturile omului, educația antirasistă, educația împotriva prejudecăților, educația pentru o cetățenie democratică etc.  Educația interculturală înseamnă:  interacțiune, schimb, comunicare, cooperare, penetrarea bariarelor cultural, solidaritate, încredere, respect reciproc.

Lucian Ciolan