Educaţie multiculturală: ansamblu de activităţi pedagogice, care au la bază recunoaşterea şi respectarea valorilor specifice ale diferitelor culturi care se întâlnesc într-un cadru social (şcoală, regiune geografică) în vederea valorificării valenţelor acestor culturi în spirit democratic. Termenul a fost pus în circulaţie în SUA, în anii „60, în cadrul luptei pentru înlăturarea segregării şcolare a copiilor de culoare. Astăzi, termenul şi-a lărgit conţinutul care coincide, în mare măsură, cu cel de educaţie interculturală.

Lexicon pedagogic (Mircea Ştefan)

Totalitate a influenţelor pedagogice, care asigură recunoaşterea diversităţii culturilor umane şi deschide o fereastră spre lume, preconizând cunoaşterea reciprocă a membrilor diferitelor culturi, dialogul şi interacţiunea lor, cultivarea respectului fiecăruia faţă de tradiţiile şi valorile culturale ale altor comunităţi locale sau naţionale, stabilirea de relaţii prieteneşti cu semenii noştri, fără deosebire de diferenţele culturale care există. Toţi avem de câştigat din acest contact. Este utilă descoperirea convergenţelor care apropie diferitele culturi. Tot atât de utilă este tolerarea divergenţelor, a căror cunoaştere ne lărgeşte orizonturile. Faptul că o cultură este diferită de a noastră nu înseamnă că este opusă sau ostilă.

În comunităţile pluriculturale, în care se mai manifestă tensiuni interetnice şi tendinţe revanşarde în urma unor vechi conflicte, educaţia interculturală are rolul de a preveni şi a stinge conflictele, a combate xenofobia, rasismul sau şovinismul, a reinstaura relaţii de colaborare şi bună înţelegere.

Educaţia interculturală nu anulează, ci încurajează afirmarea liberă a fiecărei culturi naţionale şi dreptul fiecărei persoane la identitatea sa culturală.

Şcoala, prin toate disciplinele predate, poate juca un rol important în promovarea toleranţei, în cunoaşterea şi acceptarea reciprocă a diferenţelor culturale şi spirituale, în cultivarea solidarităţii umane. Un rol important pot avea, în această direcţie, educaţia informală şi cea nonformală.

Lexicon pedagogic (Mircea Ştefan)

Profesorii ar trebui să aibă în vedere o serie de elemente pentru a asigura acea calitate a experienței în viața școlară care să susțină valorile interculturale:

• Să asigure o organizare democratică a clasei (și a școlii) sau a grupului respectiv, care să permită fiecăruia să învețe, să se exprime, să discute, să reflecteze, să țină cont de celălalt, să își asume o serie de responsabilități;
• Să dea ocazia fiecărui elev în parte să experimenteze diferite roluri (…), să cunoască diferitele forme de a conduce, de a recepta și analiza relațiile de putere în cadrul grupului, în instituție și în societate, de a depista abuzurile și de a învăța să reacționeze la ele;
• Să urmărească locul acordat limbilor, culturilor, convingerilor etnice și religioase, competențelor fiecăruia dintre elevi, locul acordat fetelor și băieților;
• Să urmărească calitatea relațiilor dintre elevi. Se spune că, cu cât mai mulți elevi participă la interrelații, cu atât învață mai mult; gradul lor de participare depinde de prestigiul pe care elevii îl au în cadrul grupului. Acest prestigiu este determinat, printre altele, de situația socioeconomică, de etnie, de limbă, de capacitățile psihice, rezultatele școlare. Organizarea unui învățământ de grup care să determine cooperarea, asigurând fiecăruia un anumit prestigiu, pare fi o cale spre reducerea inegalităților școlare;
• Să stăpânească fenomenele de violență.

Lucian Ciolan

Multiculturalitatea face trimitere la un nivel larg, social, în care diferite grupuri socio-culturale trăiesc într-un spațiu fizic comun fără să-și propună însă în mod explicit să comunice și să coopereze, fără să stabilească în mod intenționat și planificat relații strânse de schimb și cunoaștere reciprocă. Societățile multiculturale sunt mai degrabă realități date în care oamenii care aparțin diferitor grupuri intră în contact doar întâmplător sau atunci când situațiile concrete de viață o impun. Toleranța grupurilor unul față de celălalt este una de tip pasiv; fiecare este centrat mai degrabă pe sine, ceilalți fiind considerați o posibilă amenințare pentru identitatea grupului.  În acest caz, mai multe culturi există în același mediu, fără a avea conflicte, dar și fără a derula relații permanente și consistente de schimb și cooperare.

Comunitățile interculturale sunt grupuri culturale, etnice, religioase etc. Care trăiesc în același spațiu, întrețin relații deschise de interacțiune, schimb și recunoaștere mutuală, respectând valorile, tradițiile și modurile de viață ale fiecăruia.

Interculturalitatea face trimitere la nivelul concret al individului, la experiența diversității culturale pe care acesta o trăiește în modul cel mai firesc. Contactele și schimburile între culturi nu se realizează programatic, la nivel social, ci , în primul rând, prin interacțiunile indivizilor și prin împrumuturile realizate mai întâi la nivel micro- și asimilate, acceptate mai apoi la nivelul unui grup mai larg.

Lucian Ciolan

Educația interculturală propune procese pentru a permite descoperirea relațiilor mutual și surmontarea barierelor. Are legături strânse cu alte filosofii educaționale, ca educația pentru drepturile omului, educația antirasistă, educația împotriva prejudecăților, educația pentru o cetățenie democratică etc.  Educația interculturală înseamnă:  interacțiune, schimb, comunicare, cooperare, penetrarea bariarelor cultural, solidaritate, încredere, respect reciproc.

Lucian Ciolan