Epoca noastră are marele privilegiu istoric de a trece de la o lume a civilizaţiilor izolate, bazate, într-o oarecare măsură, pe spaţii şi timpuri diferite, la o lume unică, ce este caracterizată de acelaşi spaţiu (piaţa mondială) şi de acelaşi timp (sincronicitatea tuturor evenimentelor), de naşterea unei comunicări şi unei comunităţi mondiale. Comunitatea a precedat întotdeauna comunicarea, aceasta din urmă s-a constituit, mai întâi şi înainte de toate în interiorul grupului mai mult sau mai puţin omogen: indivizi vorbind aceeaşi limbă, împărtăşind aceeaşi religie, aceleaşi valori, aceeaşi istorie, aceleaşi tradiţii, aceeaşi memorie. Iată de ce rămâne perspectiva unui Universal veritabil, a unei Istorii a umanităţii în întregime problematică.

Gérard Leclerc

Dumnezeul tău este evreu,

cifrele utilizate sunt arabe,

literele cu care scrii sunt latine,

democraţia pe care o practici este grecească,

legile pe care le respecţi au origini romane,

valsul pe care-l adori este vienez,

gulaşul gustos din farfuria ta este unguresc,

pizza şi spaghetti pe care le mănânci sunt italiene,

şampania pe care o savurezi este franţuzească,  

ceaiul îl bei după obiceiul englezesc,

cafeaua atât de aromată este braziliană,

halvaua cea dulce este turcească,

ceasul de pe mâna ta este elveţian,

maşina pe care o conduci este germană,

radioul pe care-l asculţi este coreean,

videocasetofonul este japonez,

calculatorul personal a fost asamblat în Taiwan,

soft-ul este American,

tricoul tău este Indian,

adidaşii sunt “made in China”,

parfumul care te desfată este franţuzesc,

telenovelele cu care te relaxezi sunt latino-americane,

cântecele şi filmele artistice pe care le adori sunt americane,

vacanţele tale sunt turceşti, tunisiene sau marocane,

şi… mai reproşezi vecinului tău că este străin.

Inscripţie pe uşa unui restaurant turcesc din Paris

Nu e nevoie să punem sub semn de întrebare faptul dacă este sau nu limba română mijloc de integrare socială. Afirmăm sus şi tare că limba majorităţii populaţiei nu poate să nu fie un instrument eficient pentru înlăturarea barierelor lingvistice. De aceea studierea limbii române este un imperativ pentru republica noastră. Însuşirea limbii oficiale a oricărui stat şi integrarea socială sunt noţiuni care se condiţionează reciproc. Statul şi întreaga societate au obligaţia să creeze condiţii optime pentru protejarea şi promovarea limbii oficiale. Trebuie să fie stimulată studierea ei de către reprezentanţii tuturor grupurilor etnice conlocuitoare. Însă faptul necesită să fie înţeles corect. Nimeni nu pretinde ca pe teritoriul Republicii Moldova să se vorbească o singură limbă. În viaţa privată fiecare poate vorbi în limba sa maternă. Toate limbile etniilor minoritare s-ar cuveni să aibă condiţii prielnice pentru dezvoltare şi funcţionarea lor. Una totuşi este integratoare – limba oficială, limba majorităţii populaţiei. Coeziunea societăţii se poate realiza prin promovarea limbii oficiale. Doar aşa se va putea diminua separarea pe baze lingvistice şi se va asigura tuturor cetăţenilor dreptul de a participa în mod egal la făurirea unui stat democratic şi prosper.

Elena Constantinovici

Nici o cultură nu e insolubilă pentru celelalte, nici una nu izvorăşte dintr-o esenţă atât de idiosincrasică încât să nu poată sau să nu trebuiască să se amestece cu altele, să se contamineze de celelalte. Tocmai această contaminare a unor culturi de către altele este ceea ce poate fi numit civilizaţie, şi este tocmai… ceea ce educaţia trebuie să năzuiască să transmită.

Fernando Savater

Cauza proprie a relelor noastre este lipsa de cultură adevărată.

Mihai Eminescu