E timpul ca părinţii să-şi înveţe copiii că în diversitate există frumuseţe şi putere.
Educație Interculturală. Referințe
După cum nu este libertate fără unire ori fără ordine, la fel nu există unire fără varietate, fără pluralism, fără divergenţe; nu există ordine fără proteste, contrazicere sau antagonism.
Pierre-Joseph Proudhon
Obiectivul principal al educaţiei interculturale rezidă în pregătirea persoanelor pentru a percepe, accepta, respecta şi a experimenta alteritatea. Scopul îl reprezintă netezirea terenului întâlnirii cu celălalt. A face educaţie interculturală presupune ca însuşi procesul educaţional să se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături, faţă în faţă, a purtătorilor unor expresii culturale diferite. Alteritatea trebuie să devină un motiv de bucurie, o ocazie de întărire a sentimentului vieţuirii laolaltă, o dorinţă a unei împreună simţiri şi binevenite conlucrări. Altul este un prilej de descoperire şi conştientizare a realei identităţi. Căci, în căutarea celuilalt, ne descoperim pe noi înşine, ne dăm seama de ceea ce suntem, sperăm, merităm. Frumuseţea existenţială ne este dată de celălalt, de miracolul ieşirii din sine, de proiectarea în altul, de iubirea celui apropiat – ca şi a celui îndepărtat!
Constantin Cucoș
Educația interculturală propune procese pentru a permite descoperirea relațiilor mutuale și surmontarea barierelor. Are legături strânse cu alte filosofii educaționale, ca educația pentru drepturile omului, educația antirasistă, educația împotriva prejudecăților, educația pentru o cetățenie democratică etc. Educația interculturală înseamnă: interacțiune, schimb, comunicare, cooperare, penetrarea barierelor culturale, solidaritate, încredere, respect reciproc.