Dacă analizăm Declarația privind identitatea europeană, reținem din ea dorința de a construi o identitate europeană, voința de a-i da proiecție internă și externă, grija de a păstra varietatea culturilor naționale, de a salva principiile democrației reprezentative statului de drept, justiției sociale și respectării drepturilor omului, dorința și voința de a construi o identitate europeană în raport cu lumea. Evocarea unității europene înseamnă insistența asupra apropierii, coeziunii, convergenței, armonizării. Evocarea diversității înseamnă evidențierea eterogenității, diferențierii, recunoașterii reciproce a particularităților naționale, acceptarea unor „derogări” și a „subsidiarității”. Unitate în diversitate nu înseamnă uniformizarea culturilor naționale sau instaurarea unei culturi dominante, ci recunoașterea diversității socioculturilor în condițiile emergenței unei culturi europene și a unei identități colective , a unei identități europene. 

Ion I. Ionescu, Despre identitatea oamenilor și a comunităților noastre

Tot suflete puse la comun. Tot prietenie. Tot exercițiu de regăsire și domesticire a intimității – dar a unei intimități colective. Când exercițiul e bine făcut, când intimitatea colectivă e bine construită, nimic nu-i poate rezista.

Radu Vancu

Cum poate avansa o națiune fără educație și cultură?! Este precum o casă fără fundație.

Rita Drumes

Toleranța este cel mai mare rezultat al educației.

Helen Keller

Educația este un vaccin contra violenței.

Edward James Olmos